Mintea imi e disperata
De valuri de emotii este-nconjurata
De mici cantece imi e alintata
Ele fiind iubirea ce o port pentru o fata.
Imi e greu sa ii spun cum ma simt
Bataile inimii neavand niciun ritm
Respir otrava in fiecare secunda
Caci a mea constiinta mi-e franta
Aproape ca nu ma mai cunosc
Imi spun in ficare zi cat sunt de prost
Nu am curajul de-ai spune ce simt
Fiindca In fata ei ma simt un zero, un nimic
Ma simt egoist ca de ea m-am indragostit
Fiindca ea e superba iar eu un tampit
Zambetul ei poate inflori mii de stele
Si-a reusit a aprinde si steaua inimii mele
Mi-a dat sperante si mii de vise
I-a dat constiintei mele culori deschise
Dar in zadar caci nu pot ajung la ele
Caci nu sunt reale, sunt imaginiile mele.
Nu stiu cat pot sa rezist
M-am tot saturat a ti trist
O vreau pe ea caci mi-este universul
Ca sa nu mai umplu cu negru versul
Ci sa-l umplu cu a ei frumusete
Sa-i adaug ai ei nenorocita tristete
Sa-i fac un potret al ei perfect
Iar eu trecutul sa nu-l mai repet.
Daca ti-as spune te iubesc probabil nu mai crede
Caci nimeni nu e convins de nimic pana nu vede
Dar ma urasc ca sunt doar un simplu las
Daca tu ai tine la mine probabil l-as vedea un miraj
Asa ca sper ca pana nu va fi prea tarziu vei afla
Caci fara tine nu mi-as putea continua viata.
