joi, 16 aprilie 2015

Intuneric

Sunt tacut si inca indur
Durerea de zi cu zi
Raman mereu singur si ma pierd in jur
Caci langa mine ai ales sa nu fi
Te vad in fiecare clipa
Si ma-ntreb daca asta merita
Sufletul meu, sfasiat de tine
Cand de pe Pamant erai cea mai iubita
Renuntand in favorul iubirii la mine
Doar ca tu sa fii bine.

Doare ingrozitor si te vreau aproape
Dar prefer admiratul de departe
Caci mai simplu este sa taci
Decat cu trecutul sa te impaci
Sa-ti inceti o noua viata
Unde moartea nu te-nhata.

Scriu cu negru versuri pline de iubire
Caci ea moare continuu si reinvie
Parca s-ar asemana cu o stafie
O vad, o doresc, dar nu pot atinge
Asa ca viata mea se stinge
Incetul cu incetul, pana devine gri
Pana tu la mormant o sa-mi vii

Dar as vrea sa te rog sa nu o faci
Caci stiu motivul de ce taci
El te iubeste la fel ca mine
Dar inima lui se afla la tine
Iar a mea, o tin in mana, moarta
Te-ai jucat cu ea si ai lasat-o sa se sparga

Eu nu-ti cer nimic caci stiu ca nu vrei
Sa oferi nimic niciodata mie
Dar vreau ca inima ta sa fie mereu vie
Si mai vreau sa nu mai bei
Din sperantele altora ce nu-ti apartin
Caci nu daruiesti iubire, ci venin.

Iti compun continuu, dragostea mea
Poate asa imi reinvie inima
Si poate o voi gasi pe a mea alinare
Aceea ce ma va scoate din aceasta stare.