Sacrificiul

 Soarele acum se odihnește în mare,
 Iar eu nu mai am deloc răbdare
 Aștept prea mult să vină luna
 De parcă ar fi zi întruna.
 
 După multe clipe așteptate
 Blânda rază a ei bate
 Și până-n suflet îmi străbate
 Iar inimă mi-e în jumate.
 
 "Te văd aici și azi și mâine,
 Străbați atât drum pentru mine,
 Și vreau mai multe raze să-ți cobor
 Fiindcă știu că ai sufletul gol."
 
 Rănile mele... să nu le bagi în seamă,
 Sunt semne că abisul mă cheamă.
 Eu îți cer a ta blândă lumină
 Să pot să aștept salvarea să îmi vină.
 
 Luna s-a stins, și sufletul mă doare.
 Cum a murit cea mai frumoasă floare,
 Cum totul a încetat să mai trăiască, 
 Ca sufletul meu din nou să zâmbească.