Cu pași mărunți, îmi calc pe umbră
Mă pregătesc de-această luptă
Suntem doar noi, suflet pierdut
Dar voi face imposibilul să lupt.
Dar nu cu arme as vrea sa o fac,
As vrea sa vorbesc si sa nu tac,
Să-mi dau în schimb inima mea
Sa îți aduc pe chip fericirea.
Zei ai morții și de destin,
Am să vă beau si din venin,
Si doar la voi am să ma-nchin,
Dati-mi renașterea mea pe deplin!
Si înaintez cu teroarea în privire,
Fiindcă nu visez la nemurire,
Ci la câștigul meu al vieții
Să-mi bucur ai mei ani ai tinereții.
Zei ai viselor si-ai împlinirii mele,
Feriți-mă de ale tuturor rele!
Protejați-mi sufletul iubit!
Ca veșnic să fie fericit...
Si daca ma veți asculta acum,
Voi face orice inamic scrum,
Voi sluji zeitatea voastră veşnic,
Voi accepta orice de voi fi chinuit.
Și-ntrun final aici sunt ajuns,
La dragonul vieții de nepătruns.
Tie nu o să-ți plec capul, himeră
Pentru tine lupta noastră... diferă.
Si-am să te decapitez de nu asculți,
De ani de zile mă tot înfrunți...
Dar azi! Te voi spinteca, monstru crunt
Vei cunoaște al morții tale mormânt.
Si de vei vrea să mai trăiești,
Va trebui să te supui si sa te oprești,
Din a ne lovi crunt, să ne rănești
Realitate să fie ale noastre povești.
Si-acum, himeră cruntă si barbară,
Te voi înfrunta si o să te doară,
Sau vom fi vechii nostrii buni amici
Și nu te voi face în veci chirpici.
