Nici timpul infinit nu ar fi de ajuns
Sa ma uit la raza de soare ce-a patruns
Prin fereastra neagra lipsita de viata
Si cum fiecare fir de-al ei ingheata.
De ploaie mi-e dor, tanjesc dupa ea
De sumbrul nor si de inima mea
Toate sunt luate si instrainate
Lasandu-mi mintea in taramuri departate.
As vrea macar o data sa am ce-mi doresc
Desi stiu ca toate au un scop copilaresc
Scopul fiind iubirea ce a murit demult
Langa sperante si vise, in acelasi mormant.
Nu sunt un erou si nu vreau laude
Sunt doar un simplu om cu mai multe umbre
Caci ceilalti mi le-au dat ca amintire
Sa nu existe nicio rana la despartire.
Desi mi-e bine, pleaca, raza de soare
Fiindca iti pierzi din stralucire si din a ta culoare,
Intoarce-te din drumul pe care l-ai facut
Caci nu e nimic aici, e totul mut
Nu te irosii in acest loc, du-te-n alta parte
Altfel vei construi doar sperante desarte
Fiindca nu e nimeni aici, sunt doar eu
Iar culoriile sufletului nu sunt asemenea unui curcubeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu