Gandul

Mii de flori iti ating trupul
Razele de soare te cuprind cu dor
Imi asculti atenta gandul
De a-mi colora sufletul cel incolor

Te chem mereu dar tu nu vii
Sufletul mi-l intristezi
Ratacind prin locuri pustii
Ca tu nefericit sa nu ma vezi

Am tot sperat si am visat
Ca tu sa ma iubesti o zi
Dar asta nu s-a intamplat
Tu nu vrei nici macar sa vii

Iti spun acum si-ti voi mai spune
Ca eu mereu te voi iubi
Caci singur de-as fi-n aceasta lume
De nu te-as intalni nu as muri

Esti sufletul ratacitor
Ce poarte mii de culori
Si-as vreau acel sarut mangaietor
Sa-mi faca sufletul asemenea unor flori

Te-as vrea mereu aici, in acest loc
Unde fericirea nu exista
Ca sa pot trecutul sa-l ingrop
Si sa scap de amintirea mea cea trista

Raspunsul nu-l vreau, si nici fericirea
As vrea macar sa intelegi
Ca mereu iti voi darui iubirea
Iar amintirile cu tine vor ramane intregi.

Luna si marea.

Mereu te ascult si iti vorbesc
Iti spun mereu ca te iubesc
Te-as compara cu-n singur lucru
Ca marea ce-mi loveste trupu'
Te vad mereu un ideal
Gandindu-ma intr-un final
Ca tu esti fata ce-o doresc
Dar ar trebui sa ma opresc
Fiindca pe luna o-ndragesc

Dar ea la randul ei, spre nefericirea mea
Catre soare isi arata dragostea
Asa ca raman cu o vesnica tristete
Aceasta fiind o partea din a mea tinerete
Fiindca sunt amintiri, memorii de acum
Iar sa le uit nu as avea cum.

Tu si luna sunteti sunteti la fel
Aveti amandoua acelasi tel
Sa gasiti fericirea celor din jur
Visele voastre fiind intr-un loc obscur
De niciuna dintre voi nu m-as putea lipsi
Daca ati disparea probabil nu as mai trai.

Ramaneti vesnic in sufletul meu
Fiindca la voi ma gandesc mereu
Caci fara marea cea iubitoare
Nici luna lumina nu mai are
Iar fara iubirea voastra
Viata mi-ar deveni o napasta.

De ce?

De ce traiesti in trecut daca el nu te vrea?
De ce-ti ranesti cu lucruri vechi inima?
De ce-mi spui mereu ca viitorul e nefericit?
De ce crezi ca prezentul nu merita trait?

Oare nu te-ai saturat sa te ranesti
Cu aceleasi amintiri pline de nevoi trupesti
Cand poti mai mult decat oricine pe Pamant
Dar tu vrei sa mergi unde sufletele tac si plang?

Trecutul nu te vrea, si nici viitorul
Asa ca uita a mai duce dorul
De noptiile reci in care eram langa tine
Si iti spuneam ca totul va fi bine

Invata sa iubesti tot ce ai acum
Sau macar ce nu ai ars si a devenit scrum
Fiindca nimeni nu-ti da inima lor
Ca tu sa le-o returnezi plina de dor.

Desi stiu ca nu-mi vei intelege mesajul
Il voi scrie ca de spus nu voi avea curajul
Te urasc ca pentru tine eram a doua optiune
Dar lasa-ti trecutul si cunoaste lucrurile bune.