Gandul

Mii de flori iti ating trupul
Razele de soare te cuprind cu dor
Imi asculti atenta gandul
De a-mi colora sufletul cel incolor

Te chem mereu dar tu nu vii
Sufletul mi-l intristezi
Ratacind prin locuri pustii
Ca tu nefericit sa nu ma vezi

Am tot sperat si am visat
Ca tu sa ma iubesti o zi
Dar asta nu s-a intamplat
Tu nu vrei nici macar sa vii

Iti spun acum si-ti voi mai spune
Ca eu mereu te voi iubi
Caci singur de-as fi-n aceasta lume
De nu te-as intalni nu as muri

Esti sufletul ratacitor
Ce poarte mii de culori
Si-as vreau acel sarut mangaietor
Sa-mi faca sufletul asemenea unor flori

Te-as vrea mereu aici, in acest loc
Unde fericirea nu exista
Ca sa pot trecutul sa-l ingrop
Si sa scap de amintirea mea cea trista

Raspunsul nu-l vreau, si nici fericirea
As vrea macar sa intelegi
Ca mereu iti voi darui iubirea
Iar amintirile cu tine vor ramane intregi.