Lanturi.

Lanturi grele ma-nconjoara

Mintea nu poate sa zboare

Constiinta incepe sa moara

Deasupra-mi simt o apasare.

Sufletul continuu arde

Si-mi ridic privirea spre cer

Vad milioanele de vise desarte 

Si nu pot sa continui sa sper.

Lumea toata se-ntuneca

Raul devine singurul scop

Vine si tot spinteca

Iar eu inca stau pe loc.

Ma chinui sa fug, nu reusesc

Incerc sa ma ascund si nu am cum

Nu mai am niciun scop firesc

Mintea imi e moarta acum.

Lumina unui suflet

Privesc crengile cum se rup si mor

Ma uit la ele si vad un suflet lucitor

Cum e alintat si mintit de soare

Dar nu va fi fericit, nu va avea scapare.

Corbii se-asaza pe batranul copac

Venindu-i saracului suflet de hac

El nu are scapare si-o stie

El va avea pe veci o viata pustie.

 Continui sa ma uit la sarmana lumina

Privesc cum o minciuna o alina

Cum este fericit de o viata-n minciuna

In realitate ea n-are nicio amintire buna.

Noaptea se lasa, lumina se-nfricoseaza

Caci nu mai primeste a soarelui raza

Ea a ramas singura si moare

Nu va dura mult si durerea dispare.