Privesc crengile cum se rup si mor
Ma uit la ele si vad un suflet lucitor
Cum e alintat si mintit de soare
Dar nu va fi fericit, nu va avea scapare.
Corbii se-asaza pe batranul copac
Venindu-i saracului suflet de hac
El nu are scapare si-o stie
El va avea pe veci o viata pustie.
Continui sa ma uit la sarmana lumina
Privesc cum o minciuna o alina
Cum este fericit de o viata-n minciuna
In realitate ea n-are nicio amintire buna.
Noaptea se lasa, lumina se-nfricoseaza
Caci nu mai primeste a soarelui raza
Ea a ramas singura si moare
Nu va dura mult si durerea dispare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu