Renasterea lumii

Lume, mozaic neinteles,
Asa de mult am mers,
Incat sensul e sters.
Poate-l voi gasi in vers.

Desi esti necrutatoare,
Parca-mi esti si iubitoare,
Ma aproprii si mai mult,
Ma faci mereu sa uit.

Imi dai si-mi iei totul
Inca iti mai am norocul

Am crezut ca vei muri
Langa tine nu voi fi
Iar asta m-ar fi durut
Noaptea fiind mormant
Al iubitei mele lumi.

Totusi te vad cum renasti

E ireal cum si acum taci

Iubire,nebunie si idei

Umezeala ploilor toamnei

Balade si cantece dulci

Energia pe care mi-o aduci

Sunt toate in inima mea

Cum esti si tu in ea

Intrebari si raspunsuri

Deschide ochii si priveste lung,
Cum sufletul tau se duce in adanc,
Cum speranta-ti moare si taci,
Fiindca n-ai scapare, inconjurat de draci

Scopul devine unul singur?
Esti plin de reziduuri,
Vrei din ce in ce mai mult,
Nu esti zeu ci nebun pe pamant.

Este calm, firav si calduros
Dar valul minciunii este unul gros.
Protagonist ai fost si vei fi
Inconjurat de alei negre si pustii.

Luna si marea sunt iluzii marete
Caci in sfarsit adevaratele fete
Te imbiba in teroare, te drege in disperare
Din grelele lanturi cauti scapare.

Lanturile-s grele si acum.
Mintea inca mai e scrum.
Crengile inca se rup si mor,
Iar tu inca ai acelasi dor
Fiindca nimic nu te a scapat,
In vise si sperante te a aruncat
Dar astea-s doar iluzii bune
Ale destinului cele mai bune glume.

Crezi ca totul se termina?
E doar inceputul
Mintea iti sapa mormantul
Speranta ramane si alina
Dar oare cat vei mai sta si tace
Cand corpul tau in teroare zace?