Multumesc

Te uiti in al meu suflet mort si uitat

Cand toti deja mi l-au abandonat

Te uiti mereu si ma-ntristezi

Ca vechea durere vrei sa o vezi

Din umbra ai fost totdeauna aici

Si mi-ai cunoscut ale mele frici

Si de-ar fi sa ma intorc in trecut

Te-as fi iubit de la inceput

Esti mai aproape decat oricand

Si-mi esti al fiecarui minut gand

Si-ti multumesc pentru fiinta ta

Ca mi-ai vegheat mereu inima

Cu lacrimi de fericire iti spun

Ca-mi esti singurul lucru bun

Ce-l am si il iubesc mereu

Imi am sufletul curcubeu.

Ochii unui înger

Îmi deschid ochii și parcă-s închiși,

Îmi caut sufletul si văd un luminiș,

Copacii din jurul lui sunt întunecați,

De ploaia ce cade, ei par sufocați.

Nu mai e nimic, e o liniște sumbră

Imaginea din fața mea incepe sa fugă.

Parcă incep să mă scufund in ocean

Și incetul cu incetul, suflet să nu am.

Încerc să ies la suprafață, spre lumină

Și strig după ajutor la puterea divină

Și deodată apa dispare de lângă mine

Corpul meu prăbușindu-se lângă tine

Te privesc in ochii tăi fără de viață 

Și sunt fericit că te am in față

Dar nu ințeleg de ce, înger iubit,

Ai murit să mă faci fericit?

Sacrificiul

 Soarele acum se odihnește în mare,
 Iar eu nu mai am deloc răbdare
 Aștept prea mult să vină luna
 De parcă ar fi zi întruna.
 
 După multe clipe așteptate
 Blânda rază a ei bate
 Și până-n suflet îmi străbate
 Iar inimă mi-e în jumate.
 
 "Te văd aici și azi și mâine,
 Străbați atât drum pentru mine,
 Și vreau mai multe raze să-ți cobor
 Fiindcă știu că ai sufletul gol."
 
 Rănile mele... să nu le bagi în seamă,
 Sunt semne că abisul mă cheamă.
 Eu îți cer a ta blândă lumină
 Să pot să aștept salvarea să îmi vină.
 
 Luna s-a stins, și sufletul mă doare.
 Cum a murit cea mai frumoasă floare,
 Cum totul a încetat să mai trăiască, 
 Ca sufletul meu din nou să zâmbească.
   

Ura

Existi de mult, si te am,
Si te gasesc aproape mereu.
Esti aici, in sufletul meu
Cand gaseam linistea te pierdeam

Oare e bine, sa fii tu aici?
Cand in altii nasti frici?
Si asta nu-i corect, demon ce esti
Dispari din lume, fugi in povesti

Distrugi tot ce te-nconjoara
Speranta mi-o faci o fiara
In sclav imi prefaci zambetul
Si imi aduci afara tot trecutul

Ne-ai transformat pe toti...regret
In ai fericirii hoti...am sa plec
Esti primordialul al omului defect

Singuratate

Esti cu mine cand toti au plecat

Trezesti amintirile sufletului colorat

Cand cu totii de mine au uitat

Astepti ca deobicei sa fiu sufocat

Cand tarziu, noaptea ma priveste

Tu fiind cea ce ma ocroteste

Sufletul meu viu mi-l vestejeste

Compania ta usor ma sfarseste

De-as avea aripi, tot nu as zbura

Compania ta, m-ar ingreuna

Si-as muri, singur incercand

Sa fac curcubeu din acest mormant

De-ai pleca, n-as plange o clipa

M-as bucura, inima mi-ar fi iubita

Dar stiu, nu-ti place sa renunti

Te aduni ca si ridurile ale melei frunti

Sa plang ca te am pe tine, nu vreau

Fiindca atunci cand soseai, ele plecau

Si parca mereu am simtit o nostalgie

Sa stiu ca te am vesela si vie

Oh...iubire nedorita ce-mi esti

As fi vrut sa fii doar in povesti

Sa ma cruti, macar pentr-un moment

Sa ma lasi sa ies din acest stadiu inert

Chipul tau

As vrea sa gasesc acele cuvinte
Pe care le am de mult in minte
Dar nu pot sa le exprim singur
Fiindca inca nu sunt de ele sigur

In prima parte ti-am spus la fel
Nu aveam insa niciun anumit tel
Doar te-am dorit din prima zi
Sursa mea de fericire sa-mi devii

In a doua parte ti-am zis alfel
Cel ce nu-ti placea deloc de el
Cu acesta m-ai invatat sa simt
Iar cu el am fost foarte fericit

In a treia partea erai diferita
Dar asa calma si magnifica
Incat mintea mea te-a dorit mereu
Ai fost comoara sufletului meu

In acelasi timp ai fost altcineva
Cineva ce de grija mereu imi purta
Mi-ai aratat realitatea si iubirea ei
M-ai coborat instant dintre zei

Dar te-am iubit oricum ai fost
Poate-ti par un pic cam prost
Si iti multumesc ca m-ai invatat
Ce-nseamna viata cu adevarat

Atatea forme, culori si rasete
Mi-au facut atata de multa sete
Incat am devenit un vast desert
Oara ar trebui sa regret?