Îmi deschid ochii și parcă-s închiși,
Îmi caut sufletul si văd un luminiș,
Copacii din jurul lui sunt întunecați,
De ploaia ce cade, ei par sufocați.
Nu mai e nimic, e o liniște sumbră
Imaginea din fața mea incepe sa fugă.
Parcă incep să mă scufund in ocean
Și incetul cu incetul, suflet să nu am.
Încerc să ies la suprafață, spre lumină
Și strig după ajutor la puterea divină
Și deodată apa dispare de lângă mine
Corpul meu prăbușindu-se lângă tine
Te privesc in ochii tăi fără de viață
Și sunt fericit că te am in față
Dar nu ințeleg de ce, înger iubit,
Ai murit să mă faci fericit?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu