Vise.

Vantul rece de azi si maine
Imi aminteste de tine
Suflet ce esti plapand si crud,
Esti cea la care mereu rad.

De-ar fi sa te aseman cu ceva
Nici cu soarele nu as putea
Imi dai caldura si tii la mine
Si stii ca am gandul la tine.

Esti calmul marii si-al meu
Esti cea ce ma raneste mereu
Esti lucrul ce-mi da speranta
Esti centrul din a mea viata.

Si acum te vad de departe

Caci soarta ne desparte

Eu nu te am dar tu ma ai,

Eu fug dar tu vrei sa stai.

Spune ca iti mai amintesti
De toate acele povesti
Ce le aveam in fiecare seara
Din acea cruda frumoasa vara.

As scrie neincetat despre tine
Caci totul vine de la sine
Si-as vrea mereu sa ma iubesti
Si sa-ti spun ce scumpa-mi esti.

Spirit liber

Simt gustul de libertate

Gustul ce imi e aproape

Il iubesc si il detest

Altceva nu stiu in rest.

 

Plec si ma avant oriunde

Firele ierbii devin scunde

Iarna s-apropie rapid

Nu mai simt acel vid

La tine inca ma gandesc

Dar n-am s-arat vreun gest

Sunt acel cineva

Acela ce sufletul vrea.

Imi cunosc instinctul

Imi iubesc absintul

Ce-mi sta de parca-i gol

Sta si devine incolor

Acum totul e al meu

Ma simt precum un zeu.

 

Lanturi.

Lanturi grele ma-nconjoara

Mintea nu poate sa zboare

Constiinta incepe sa moara

Deasupra-mi simt o apasare.

Sufletul continuu arde

Si-mi ridic privirea spre cer

Vad milioanele de vise desarte 

Si nu pot sa continui sa sper.

Lumea toata se-ntuneca

Raul devine singurul scop

Vine si tot spinteca

Iar eu inca stau pe loc.

Ma chinui sa fug, nu reusesc

Incerc sa ma ascund si nu am cum

Nu mai am niciun scop firesc

Mintea imi e moarta acum.

Lumina unui suflet

Privesc crengile cum se rup si mor

Ma uit la ele si vad un suflet lucitor

Cum e alintat si mintit de soare

Dar nu va fi fericit, nu va avea scapare.

Corbii se-asaza pe batranul copac

Venindu-i saracului suflet de hac

El nu are scapare si-o stie

El va avea pe veci o viata pustie.

 Continui sa ma uit la sarmana lumina

Privesc cum o minciuna o alina

Cum este fericit de o viata-n minciuna

In realitate ea n-are nicio amintire buna.

Noaptea se lasa, lumina se-nfricoseaza

Caci nu mai primeste a soarelui raza

Ea a ramas singura si moare

Nu va dura mult si durerea dispare.

O stea

Imi esti departe acum
Imi esti ca o stea
Ai ales un alt drum
Dar mi-ai pastrat inima

Nici soarele nu te gaseste
Nici intunericul nu te vede
Toti te cautam orbeste
Lasandu-ne aici ca niste pete

As vrea sa te am langa mine
Sa nu-ti dau drumul niciodata
Sa-ti spun ca totul va fi bine
Sa-ti spun ca esti singura fata

Acum n-aud niciun sunet
Esti doar tu in a mea minte
Ramai mereu in al meu suflet
Ramai asemenea unei fapturi sfinte

Gand pustiu

Am reusit intr-un sfarsit
Dupa cate sentimente am daruit
Si totul mereu am lasat deoparte
Doar pentru a fi de a ta parte
Ca tie nu ti-a pasat niciun pic
M-ai lasat mereu sa ma bucur de-un nimic.

M-ai facut sa cred in povesti
Stiai ca devii orb atunci cand iubesti
Asa ca te-ai folosit din plin
Sentimentele mureau si le vedeam cum revin

Si-asa am crezut foarte multa vreme
Ignorand orice fel de semne
Dar tu nu-mi vei vindeca al meu suflet
Fiindca iubirea este doar un frumos cantec.

Am realizat in tot acest timp ce este iubirea
Si-ti spun ca ea nu-ti daruieste fericirea
Caci nimic ca acest lucru nu exista pe lume
Ea este doar o stare cu cateva momente bune.

Mi-am pierdut culoarea versului din cauza ta
Si am sa-mi pierd in curand si inima
Am sa raman singur in acest gand pustiu
Unde idealul iubirii este inca viu.

Ingenunchiat, cum sunt acum
Pentru o ultima data as vrea sa-ti spun
Ca imi doresc sa te am langa mine
Chiar daca stiu ca nu-mi va fi bine
Ma ranesti mai mult ca oricine din aceasta lume
Dar cred ca sunt vindecate de acele momente bune.

Ea.

Mintea imi e disperata

 De valuri de emotii este-nconjurata

 De mici cantece imi e alintata 

Ele fiind iubirea ce o port pentru o fata.

 Imi e greu sa ii spun cum ma simt 

Bataile inimii neavand niciun ritm

 Respir otrava in fiecare secunda

 Caci a mea constiinta mi-e franta

 Aproape ca nu ma mai cunosc

 Imi spun in ficare zi cat sunt de prost

 Nu am curajul de-ai spune ce simt 

Fiindca In fata ei ma simt un zero, un nimic

 Ma simt egoist ca de ea m-am indragostit 

Fiindca ea e superba iar eu un tampit 

Zambetul ei poate inflori mii de stele

 Si-a reusit a aprinde si steaua inimii mele 

Mi-a dat sperante si mii de vise

 I-a dat constiintei mele culori deschise

 Dar in zadar caci nu pot ajung la ele

 Caci nu sunt reale, sunt imaginiile mele. 

Nu stiu cat pot sa rezist 

M-am tot saturat a ti trist

 O vreau pe ea caci mi-este universul

 Ca sa nu mai umplu cu negru versul 

Ci sa-l umplu cu a ei frumusete

 Sa-i adaug ai ei nenorocita tristete

 Sa-i fac un potret al ei perfect

 Iar eu trecutul sa nu-l mai repet.

 Daca ti-as spune te iubesc probabil nu mai crede

 Caci nimeni nu e convins de nimic pana nu vede

 Dar ma urasc ca sunt doar un simplu las 

Daca tu ai tine la mine probabil l-as vedea un miraj

 Asa ca sper ca pana nu va fi prea tarziu vei afla

 Caci fara tine nu mi-as putea continua viata.

Gandul

Mii de flori iti ating trupul
Razele de soare te cuprind cu dor
Imi asculti atenta gandul
De a-mi colora sufletul cel incolor

Te chem mereu dar tu nu vii
Sufletul mi-l intristezi
Ratacind prin locuri pustii
Ca tu nefericit sa nu ma vezi

Am tot sperat si am visat
Ca tu sa ma iubesti o zi
Dar asta nu s-a intamplat
Tu nu vrei nici macar sa vii

Iti spun acum si-ti voi mai spune
Ca eu mereu te voi iubi
Caci singur de-as fi-n aceasta lume
De nu te-as intalni nu as muri

Esti sufletul ratacitor
Ce poarte mii de culori
Si-as vreau acel sarut mangaietor
Sa-mi faca sufletul asemenea unor flori

Te-as vrea mereu aici, in acest loc
Unde fericirea nu exista
Ca sa pot trecutul sa-l ingrop
Si sa scap de amintirea mea cea trista

Raspunsul nu-l vreau, si nici fericirea
As vrea macar sa intelegi
Ca mereu iti voi darui iubirea
Iar amintirile cu tine vor ramane intregi.

Luna si marea.

Mereu te ascult si iti vorbesc
Iti spun mereu ca te iubesc
Te-as compara cu-n singur lucru
Ca marea ce-mi loveste trupu'
Te vad mereu un ideal
Gandindu-ma intr-un final
Ca tu esti fata ce-o doresc
Dar ar trebui sa ma opresc
Fiindca pe luna o-ndragesc

Dar ea la randul ei, spre nefericirea mea
Catre soare isi arata dragostea
Asa ca raman cu o vesnica tristete
Aceasta fiind o partea din a mea tinerete
Fiindca sunt amintiri, memorii de acum
Iar sa le uit nu as avea cum.

Tu si luna sunteti sunteti la fel
Aveti amandoua acelasi tel
Sa gasiti fericirea celor din jur
Visele voastre fiind intr-un loc obscur
De niciuna dintre voi nu m-as putea lipsi
Daca ati disparea probabil nu as mai trai.

Ramaneti vesnic in sufletul meu
Fiindca la voi ma gandesc mereu
Caci fara marea cea iubitoare
Nici luna lumina nu mai are
Iar fara iubirea voastra
Viata mi-ar deveni o napasta.

De ce?

De ce traiesti in trecut daca el nu te vrea?
De ce-ti ranesti cu lucruri vechi inima?
De ce-mi spui mereu ca viitorul e nefericit?
De ce crezi ca prezentul nu merita trait?

Oare nu te-ai saturat sa te ranesti
Cu aceleasi amintiri pline de nevoi trupesti
Cand poti mai mult decat oricine pe Pamant
Dar tu vrei sa mergi unde sufletele tac si plang?

Trecutul nu te vrea, si nici viitorul
Asa ca uita a mai duce dorul
De noptiile reci in care eram langa tine
Si iti spuneam ca totul va fi bine

Invata sa iubesti tot ce ai acum
Sau macar ce nu ai ars si a devenit scrum
Fiindca nimeni nu-ti da inima lor
Ca tu sa le-o returnezi plina de dor.

Desi stiu ca nu-mi vei intelege mesajul
Il voi scrie ca de spus nu voi avea curajul
Te urasc ca pentru tine eram a doua optiune
Dar lasa-ti trecutul si cunoaste lucrurile bune.

O iubire.

Esti peste tot unde merg

La tine ma gandesc si ma intreb
La ce bun sa te iubesc cum o fac
Ai devenit lucrul ce l-am cautat 

Te port mereu in inima si-n gand
Esti cea la care mereu rad

Iar zambetul tau ma uimeste mereu
Urmand ca el sa fie scopul meu
Beau cateodata sa mai uit de tine
Esti partea ce nu pot sa o alung din mine
Spunandu-ti mereu te iubesc nu vreau
Caci insusi sufletul vreau sa ti-l dau

Raza de soare

Nici timpul infinit nu ar fi de ajuns

Sa ma uit la raza de soare ce-a patruns

Prin fereastra neagra lipsita de viata

Si cum fiecare fir de-al ei ingheata.

De ploaie mi-e dor, tanjesc dupa ea

De sumbrul nor si de inima mea

Toate sunt luate si instrainate

Lasandu-mi mintea in taramuri departate.

As vrea macar o data sa am ce-mi doresc

Desi stiu ca toate au un scop copilaresc

Scopul fiind iubirea ce a murit demult

Langa sperante si vise, in acelasi mormant.

Nu sunt un erou si nu vreau laude

Sunt doar un simplu om cu mai multe umbre

Caci ceilalti mi le-au dat ca amintire

Sa nu existe nicio rana la despartire.

Desi mi-e bine,  pleaca, raza de soare

Fiindca iti pierzi din stralucire si din a ta culoare,

Intoarce-te din drumul pe care l-ai facut

Caci nu e nimic aici, e totul mut

Nu te irosii in acest loc, du-te-n alta parte

Altfel vei construi doar sperante desarte

Fiindca nu e nimeni aici, sunt doar eu

Iar culoriile sufletului nu sunt asemenea unui curcubeu.

Cerere de iubire

Chip demonic,suflet amagit

Oare nu te-ai saturat de trait?

Da-mi visele tale

De la cele frumoase la cele anormale

Lasa-ma sa ti le bantui

Caci oricum nu apartii nimanui

Renunta la tine si cufunde-te-n iubire

Ca fiind singurul scop pentru traire

Lasa-ti orgoliul si scopurile mie

Ca fara mine mintea sa-ti fie pustie

Devii una cu mine si uita de ceilalti

Ochii tai si privirea doar cu mine s-o imparti

Iti trimit o chemare la iubire

Lasa-ti trupul si visele spulberate-n nefericire

Fiindca tie nu-ti pasa de viata ta

Daruieste-mi-o mie si nu incerca a ma infrunta

Caci eu vreau lucrul ce tu nu-l vrei

Te vreau pe tine si iti vreau scanteia dragostei

Nu ma lasa sa devin ce esti tu acum

Nu ma lasa sa ard ca un foc pana devin scrum

Da-mi ce-ti cer, lasa-te moarta

Dar lasa-te moarta in a mea garda.

Si daca ai putea, aminteste-ti ce iti spun 

Te iubesc asa de mult incat am devenit un nebun.

Ani de viata

Ani de viata,ani de liceu

Acelasi timp ce-i apartine sufletului meu

Personaje diferite,caractere aparte 

Vad aceste persoane tot mai departe

Ca un apus de soare se duc toti

Mintea spunandu-mi ca sunt morti

Eu stiu ca sunt acolo, ma privesc si tac

Si ma judeca pentru ceea ce fac

Ma considera doar o simpla pata

Pentru ei, eu sunt persoana moarta.

Am dorit ca o persoana sa-mi apartina

Sentimentele mele fiind propria-mi vina

Parca totul e impotriva mea

Considerandu-ma toti persoana cea rea

Fiindca eu am uitat a mai zambi

Am un destin tragic, apartin mortii

Am sa-ncerc a mea cale a schimba

Cu totul ca-n depresii si durere m-as plimba

Poate ma vor accepta asa cum sunt

Caci a ma schimba este un lucru crunt

Adevaratii prieteni te accepta cum te arati

Fara a-ti pune anumite masti si parti

Dragostea in adolescență

                            

Sunt multe lucruri incerte

 Sunt multe întâmplări nedrepte

 Dar când suntem îndrăgostiți

 Nu suntem mereu fericiți

 Acceptăm sacrificiul pentru viitor

 Poate acesta devine mai roditor

 

 Vise-s multe,speranțe puține

 Trăim lucruri ce ne sunt infime

 Dar atunci când iubirea există

 Parcă totul se rupe din revistă

 Trăim cu o nepăsare mare

 Pentru a avea o primă sărutare

 

  Acest lucru se-ntâmplă foarte rar

 Ne creăm obiective în zadar

 Fiindcă dragostea e oarbă

 Și are de gând fericirea să-ți soarbă

 Fiindcă orice lucru pe care-l vrei

 Ea e împotriva acelei idei

 

 Dar în final ne găsim sufletul pereche

 Bazându-ne pe idealuri concrete

 Uităm de noi și de nefericire

 Fiindcă vrem o experiență,o trăire

 Fără să avem vreo coerență

 Tânjim după dragostea ideală în adolescență

"Simt ca nu mai am control

Sunt pierdut intr-un loc incolor

Aripile-mi sunt taiate, nu mai pot sa zbor

Si astept sa scap d-acest dor

Acest dor ce m-apasa de mult timp

Sunt pierdut vesnic intr-un unic anotimp

Ce nu te lasa sa respiri nici macar un pic

Si de zeci de ani incerc sa ma ridic

Incerc sa ma ridic fiindca vreau sa lupt

Dar totul devine un lucru tragic si crunt

Caci nu ma pot ridica si raman un om marunt

Ce-si doreste a lui viata a pune punct"

A pune punct nu doar vietii lui si-a-tuturor

Ingropand lumea intr-un negru rece fior

Dar acest lucru este cutremurator

El reprezinta binele si nu vrea a fi un erou schimbator

El doreste sa fie cunoscut si iubit

Admirat de toti si pana-n ceruri indragostit

De acel suflet ce el a indragit

Acel suflet ce l-a transformat intr-un erou ranit.

O raza de speranta in uitare

 Un chip de fericire-n disperare

 Devine fad si fara de viata

 Uitand a fericirii fata

 Totul e negru,subru lasat in trecut

 Odata cu iubirea si dorul pe care le-am pierdut

 Crengiile negre falnice si rele ma lasa mut

 Lasandu-ma in a negrii tristeti sa ma cufund

As da orice pentru a ta dulce sarutare

 Da-mi un moment si putina indurare

Al tau gust al gurii ca de floare

 Sa-l simt si a nu-i da uitare.

Fiindca ma faci a evada din orice colt sumbru

Prin fantasme si idealuri sa umblu

Sa ma pierd de trecut,viitor si prezent

Sufletul devenindu-mi inert

Dar ca un nor ce tuna

Ma lasi devenind singur la urma

Iar eu realizez ca totul nu a meritat

Am iubit dar celeilalte parti nu i-a pasat

Ramanand doar a scrie ce-a fost

Cum o iubire de-a mea s-a ars fara niciun rost

Devenind un scrum infim pentru multi

Dar fara a stii povestea ce ii lasa muti.

Asa ca iti spun adio iubire ce vei fi uitata

Imi pare rau ca nu mi-ai devenit mai importanta

Si-mi pare rau ca am scris aceste versuri pentru tine

Cand  tie nici ca la un om nu ai tinut la mine

Mereu crezundu-ma invulnerabil la durere

Iti scriu aceste randuri cu lacrimile mele

Si-ti spun ca tot ce ai lasat cu mine

Au fost si sunt doar niste amintiri infime.

Oamenii alearga in lume neincetat

Toti au ceva de cautat

Nu esti singurul care realizeaza

Ca a te opri si-admira conteaza

Insa nimeni nu e-n stare s-o faca

Nimanui nu-i place cuvantul "asteapta"

Toti vor fiecare lucru intr-un instant 

Si cand nu primim oricine e demoralizat.

Alergam pentru obligatii si socializare

Fara ele suntem ca o planeta fara soare

Reci,indiferenti si fara de fericire

Speram mereu la o cariera buna si iubire

Dar niciodata nu ne oprim a ajuta

Lucram pe cont propriu si continuam a spera

Ca ceilalti se descurc la fel de bine

Si cand cad in necaz au mereu la ce sa sa-nchine.

Daca am fi mai atenti cu ceilalti

Si i-am ajuta pe cei neajutorati

Am fi mult mai fericiti

Am cunoaste multi oameni impliniti

Care la randul lor ne vor ajuta

Cand noi vom da de partea grea

Deci daca nu am alerga degeaba 

Am avea pe cine conta

Si-am fi vesnic invingatori.

Cad raze de lumina alunecand in umbra
Totul devenind negru si rau
Speriata de-o atmosfera sumbra
Isi invie o speranta din nou.

Totul tace-n suflet si-n vorbire,
Ea aducandu-si aminte
O clipa crunta de nefericire
Cat rau pot face acele cuvinte

Ca un razboinic viteaz in razboi
Ea se ridica hotarata
Spre a-si visa viata in doi
Si de a se oprii a fi muta.

In zadar a ei razbunare
Care i-ar fi putut aduce fericire
Si ce-o pornise cu necugetare
Nu se transformase in iubire.

Ea a ramas singura si fara viata
A realizat ca a gresit
Stiind ca moartea o-nhata
Ea nu mai are de trait.

Pleci mereu, dar te intorci

Cuprizandu-ma fiori

Iti arat sentimentele fiind flori

Ascunzand ca-n moarte innoti

Stand intr-un loc de morti

Pieri mereu, dar reinvii

In sufletul meu rani si amintiri imi scrii

Imi spui ca-n vise si sperante nu pot trai

Limpede am ajuns a nu putea gandi

Sa fiu in stare a scrie doar poezii

Prin culoarele mintii tale ma pierd

In frumusetea si tristetea ta ma-ncred

Lasandu-mi deoparte gandul indecent

As vrea sa devin al fericirii tale interpret

Sa fiu langa tine impotriva oricarui lucru indiferent.